Breasla croitorilor din Cluj a fost una dintre cele mai numeroase și influente bresle din istoria orașului, formată din meșteri, care au fost reprezentați după aurari, în cel mai mare număr și în administrația orașului.
Prima atestare documentară a croitorilor din Cluj apare în anul 1453, în primul registru al impozitelor locuitorilor maghiari, în care sunt menționați 30 de croitori, cu numele de familie Zabo sau Sartor, care în perioada respectivă desemna cu siguranță meșteșugul acestora.
Prima menționare documentară a existenței breslei croitorilor datează din anul 1475, când a fost refăcut vechiul status distrus al breslei, prin care meșterii s-au obligat la decorarea și protejarea altarului Tuturor Sfinților din biserica parohială Sfântul Mihail, la reparația și la apărarea turnului din colțul de sud-est al incitei fortificate, precum și la aprovizionarea turnului cu toate armele de foc și cu praful de pușcă necesare.
În anul 1559, din cauza unor divergențe, breasla unită a croitorilor și a postăvarilor s-a separat, postăvarii formând astfel o breaslă distinctă. Breasla croitorilor era o uniune mixtă, formată în număr egal din meșteri maghiari și sași, însă în anul 1776, în urma unor neînțelegeri, meșterii sași și-au întemeiat propria lor breaslă.
Legea industriei din anul 1872 a desființat toate breslele din Monarhia Austro-Ungară, astfel încetând și activitatea breslei croitorilor din Cluj. Desigur croitorii și-au continuat meseria, însă nu în cadrul unor confraternități, ci ca entități distincte.
Text integral de pe panoul de prezentare.
Menționat pentru prima oară în anul 1475 într-un document din timpul domniei lui Matia Corvin, turnul a fost distrus în urma atacului cu tunuri din 1601 și 1603, reparațiile realizându-se în 1606.
În anul 1627 sub o lovitură de trăsnet, praful de pușcă depozitat în Turnul Croitorilor a explodat, avariind întreaga structură. A fost reconstruit într-un ritm lent între anii 1627 - 1629, în timpul principelui Gabriel Gethlen, după proiectul arhitectului italian Giacomo Resti, pe cheltuiala breslei croitorilor și cea a orașului. Turnul a fost refăcut pe un plan pentagonal, dar pe o suprafață mai amplă.
Lucrările de reconstruire ale turnului au fost terminate în luna octombrie a anlui 1629, când a fost montată pe fațada estică a turnului placa decorată cu stema orașului Cluj și cu blazonul principelui Gabriel Bethlen, executată de către lapicizii clujeni István Diószegi și János Molnos.
În anul 1662 Kuciuk pașa a asediat Turnul Croitorilor, dar a fost nevoit să se retragă în urma unui șir de eșecuri.
Text integral de pe panoul de prezentare.
În perioada 1703 - 1711, în timpul răscoalei curuților condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, generalul curuților, Sándor Károlyi a ordonat în anul 1707 aruncarea în aer a turnului, îm urma predării orașului, pentru a nu mai putea fi folosit de austrieci. După încetarea ostilităților turnul a fost reconstruit la comanda generalului imperial Georg Kriegbaum considerându-se că este un element important în apărarea orașului, refacerea definitivă avînd loc în 1709.
La baza turnului apare inscripționat în anul 1850, alături de un text ilizibil. Se consideră că ar putea fi anul unor noi reparații datorate poate distrugerilor Revoluției de la 1848 - 1849, dar ar putea fi și un text comemorativ, având în vedere că platoul din fața turnului era utilizat ca loc pentru execuții.
În secolul al XIX-lea turnul își pierde rolul militar, fiind instalat pe fațada nord-estică un ceas cu clopoțel, al cărui sunet se activa la ora exactă.
Text integral de pe panoul de prezentare.
În anii '50 ai secolului XX se decide înființarea unui muzeu al orașului în turn, iar acesta este restaurat, introducându-se tâmplării și feronerii din tablă prelucrată care trebuia să sugereze metalul masiv. S-a montat inclusiv placa bilingvă ( în limbile română și maghiară ) pe fațada vestică, dar cu timpul, ideea unui muzeu al orașului a fost abandonată.
Lângă Turnul Croitorilor a fost ridicată statuia lui Baba Novac, mercenarul sârb, căpitan al oștii de haiduci din armata lui Mihai Viteazul, ars de viu în piața centrală a orașului. Trupul lui a fost ridicat în țeapă în afara zidurilor cetății, în apropierea Turnului Croitorilor.
Statuia din bronz, opera artistului Virgil Fulicea are înălțimea de 1,80 metri și este amplasată pe un soclu de 2,2 metri. Inscripția originală de pe postament a fost: „Baba Novac, căpitan a lui Mihai Viteazul, ucis la data de 5 februarie 1601. S-a ridicat acest monument spre cinstea memoriei sale în anul 1975.”
